Namaste!

Va invit in spatiul sacru al Esentei noastre Divine



Trezirea Divinitatii

0 comentarii

Trecem printr-o perioada de transformari energetice,in tot mediul spiritual se reflecta aceste valuri de energie printr-o multitudine de mesaje.Canalele de comunicare sunt deschise si foarte multe fiinte receptioneaza si disemineaza informatia.

Forme de energie constiente din Creatie, in functie de vizibilitatea sa, de intelepciunea pe care o au,de nivelul de intelegere al planului de ansamblu, transmit propriul punct de vedere.Dincolo de acesta, mentalul colectiv structurat intr-o anumita forma, da o nota specifica acestor mesaje.

Cu intrebarile acestea in minte ajung la Ierusalim la Sfantul Mormant.Acolo o alta lume, plina de liniste.Un preot batran, curata candelele de la Sfantul Mormant, murmurandu-si rugaciunile, desprins parca de lume.Toata atentia, toata concentrarea sa este in aceasta munca, facuta din suflet, cu mare daruire.Contemplandu-l parca coboara si in mine linistea.Cand termina, se indreapta catre mine si ma intreaba:" Ce te framanta? Ce nu iti da liniste?

Ii raspund eziutant ca stiu ca trecem printr-o perioada de transformari, de schimbari, ma intreb ce va fi, cum va fi, ii spun despre dorinta oamenilor de a se inalta, de a transforma aceasta lume intr-un loc al pacii si armoniei.

Preotul se uita la mine in liniste, adanc, apoi se uita spre treptele care urca spre Golgota,ofteaza si imi raspunde.

"Eu curat candelele, stiu ca prin munca mea si rugaciunea mea slujesc lui Christos, daca acel timp e sa vina, munca mea si rugaciunea mea, este cea care sta marturie pentru Inaltare.Curat candelele ca Lumina sa fie stralucitoare,mereu aprinsa pentru cei din jur,sa se bucure de stralucirea ei, bucuria lor este si a mea.Cand le ingrijesc simt ca si eu sunt tot o candela, grija mea este sa o mentin curata."

Ma ia impreuna cu el sa urcam treptele Golgotei.Spre deosebire de pelerinul obisnuit care se grabeste sa ajunga la locul crucificarii, preotul le urca foarte incet, fixandu-si atentia pe fiecare treapta,descoperind parca in ea, un mesaj ascuns.

Ma intreaba:"Ce iti spune tie fiecare piata pe care calci?"

Primul gand care imi vine in minte este:"Ma gandesc la Christos cum a urcat acum 2000 de ani, la suferinta lui, la iubirea lui, ma gandesc la Mama Sa."

Preotul zambeste si ma intreaba:"Dincolo de Christos pe cine vezi? Cine este in Christos, si in Mama Sa, si in piatra aceasta pe care calci?"

Nu este o simpla intrebare, simt cum reverbereaza o forta energetica prin cuvintele lui.De nenumarate ori am rostit numele lui Dumnezeu, dar in prezenta batranului, simt veneratia,nu pot sa rostesc numele in graba, inteleg Puterea Divina care se revarsa in noi cand invocam Prezenta Sa. Langa preot, Dumnezeu nu mai este pentru mine un concept al Omniprezentei, Omiscientei si Omnipotentei, o energie abstracta, este transpus in materie, iar omul de langa mine m-a ajutat sa Il simt aici,sa ma inalt pe un nivel al vibratiei in care sa traiesc experienta aceasta a Prezentei sale.Totul se produce spontan, natural, de la sine fara sa fiu cufundata intr-o meditatie, sau rugaciune.Il intreb:
-Parinte pentru omul zilelor noastre Dumnezeu exista, vegheaza, dar rareori il simtim printre noi si in noi.Pentru tine El este realitatea in care traiesti.

-A te gandi la Dumnezeu, pentru a incerca sa il definesti cu mintea, este un lucru, a trai in Dumnezeu, este altceva.

-Ce inseamna a trai in Dumnezeu?

-Din cand in cand, pe parcursul zilei, te gandesti la Dumnezeu, uneori incerci sa il cuprinzi cu mintea, eu stiu ca exista pretutindeni, dorinta mea este de a darui din Lumina pe care o revarsa prin mine celor din jur.

-Pentru un om obisnuit, existenta aceasta in care te rogi neincetat, in care faci din rugaciune un mod de viata, poate sa para o nevointa.

-Eu nu ma nevoiesc, ci fac ceea ce sufletul imi spune, aceasta este munca mea care imi aduce liniste si bucurie.Pentru mine cei aflati in nevointa sunt cei care se straduiesc sa indeplineasca niste lucruri impotriva parca a dorintei sufletului lor, pentruca asa au fost obisnuiti, sau asa li se cere.Cand faci ceva, orice ar fi acel lucru, si gandul tau este ca acea munca este o stradanie, un efort, gandul acela te indeparteaza de sufleul tau.Daca orice faci, oricat de greu si anevoios ar parea mintii omenesti, trezeste in tine bucuria, recunostinta, in acele momente Duhul Sfant coboara in tine si chiar daca celor din jur li se pare dificil, pentru tine cu Lumina Duhului Sfant in tine, nu este nici o greutate.Cand imi incep ziua primul meu gand este de multumire catre Dumnezeu, ii multumesc ca exist si ca ii pot sluji.Atunci cand orice ai incepe, rostesti din suflet:"Slava lui Dumnezeu!"cum crezi ca acel lucru ti s-ar mai pare anevoios?

Notiunea de "greu"este nascuta in mintea omului care gandeste ca este parasit de Dumnezeu, cand omul se trezeste si intelege ca Dumnezeu este in el, cand cheama Duhul Sfant si are incredintarea ca aceasta chemare a primit raspuns prin marea Sa Iubire, gandul ca este greu se destrama ca un vis.Pentru Dumnezeu, pentru cel care a creat planetele, sorii, Universul, care a dat viata, cum crezi ca ar exista ideea de greu? Ce naste aceasta idee, este gandul separarii de El.

-Parinte exista legende care spun ca exista preoti, calugari care traiesc in pustiu, in manastiri izolate, SI care sfintesc tot ceea ce ating.Uniii coboara printre oameni, altii isi petrec viata in izolare.

-Exista, intr-adevar in locuri retrase, dar si in lume.Fiecare preot este o candela, de la care alti semeni isi aprind Lumina divina, exact cum se intampla la Paste.Cand vine timpul, un om ajunge la nivelul in care nu se mai percepe separat de Dumnezeu, si de semenii sai, in care traiesti cuvintele:"Eu sunt in Dumnezeu si Dumnezeu este in mine", si daca eu ca om traiesc unit cu aceasta Lumina Divina, eu doar multumesc pentru tot ceea ce primesc si ma rog pentru semenii mei, pentru ca acestia sa isi deschisa inima si sa il primeasca pe Duhul Sfant in ei.Duhul Sfant este rabdator, eL asteapta ca omul sa ii deschida poarta, eu daca pot ii slujesc pentru a il ajuta pe acel om sa se trezeasca la chemarea Sa.Sa stii ca un om fie ca este preot sau nu, prin harul de a il primi si gazdui pe Duhul Sfant in inima sa, trezeste si pe cei din jur.M-ai intrebat de acei parinti din pustie, sa stii ca Duhul Sfant umbla pe pamant prin oameni si printre oameni,trezindu-te il vei vedea oriunde, nu trebuie sa il cauti departe, priveste-l in oamenii care te inconjoara.

-Il simtim pe Duhul Sfant ca pe o stare de Gratie Divina?Cum recunoastem pogorarea sa in noi?

-Aici vad legatura cu credinta.Credinta este a inimii, mintea este cea care vrea sa stie:"Este acesta Duhul Sfant sau nu"?Miuntea vrea sa stie cum se simte, punand o eticheta, clasificandu-l.Duhul Sfant este Omnipotent, Omniscient, Omniprezent, Prezenta sa capata multe forme,in functie de nevoia acelui suflet.

Eu nu ma gandesc niciodata:"a venit oare Duhul Sfant la mine sau nu?",incep prin a multumi pentruca deja s-a intamplat, prin aceasta imi linistesc zbuciumul mintii si imi pastrez inima deschisa.Mintea, uneori se teme, se indoieste, inima stie.Adu-ti aminte de cuvintele Lui:"Tot ceea ce eu pot face si voi puteti si chiar mai mult de atat."

-Cum ati explica credinta?

-A o defini inseamna a o ingradi cu mintea.Pentru mine credinta nu este un gand, un concept, este un mod de viata.Si aici poti sa gandesti credinta sau poti sa traiesti credinta.Cand o gandesti, ii dai o forma, o limitezi, incepi sa spui:"Pentru mine credinta inseamna sa fiu asa si asa si asa...",si daca nu poti fi ceva din ceea ce gandesti incepi sa te invinovatesti, sa suferi, si asa te indepartezi de Dumnezeu.Fii atenta la capcanele mintii, pentruca ea te poate indeparta de Dumnezeu, dar te si poate apropia.

-Si ce determina departarea sau apropierea?

-Atentia si discernamantul.Daca stau in liniste si reflectez:"Ceea ce eu am gandit despre credinta ma face sa simt pace si liniste sufleteasca, ma face sa rostesc din inima "Slava lui Dumnezeu"? Daca raspunsul este da, imi este de folos, daca nu ma cercetez pe mine de ce primesc ganduri care imi tulbura sufletul.

-Pentru tine personal ce este credinta, parinte?

-Este scara pe care eu urc in Dumnezeu.Pentru fiecare om aceasta scara poate arata altfel,ragazul pe care si-l ia pe fiecare treapta poate fi diferit.De pe fiecare treapta privesti, simti, intelegi altfel, te bucuri de viata pe fiecare treapta.Daca iti privesti viata ca o scara care duce catre cer, gandeste-te ca fiecare clipa este sacra, fiecare pas, si fiecare moment te duc catre Divinitate.Incet, incet, urcand omul se trezeste, incepe sa isi asculte sufletul,incepe sa fie recunoscator fara a astepta ceva in schimb, incepe sa se bucure din toata fiinta sa, doar pentru faptul ca exista.

Ai vazut cum merge un copil in primii ani de viata? Este sovaielnic, temator, face un pas, apoi se opreste, uneori cade, se ridica porneste din nou la drum, asa pornim si noi oamenii.Cand orice vine catre noi pe drumul vietii, putem multumi si rosti din inima:"Slava lui Dumnezeu!", atunci am dobandit mersul nesovaielnic.

-Despre rugaciune si Duhul Sfant, rugaciunea este chemarea Sa?

-El este pretutindeni,dar isi mareste puterea atunci cand este chemat.Gandeste-te ca ai o lampa, flacara arde in ea, dar poate fi marita.Si de ce maresti flacara unei lampi? Pentru a aduce Lumina iin jur.Asa si Duhul Sfant isi creste Puterea in om pentru a fi daruit si a lumina vietile altora.

-Fiecare om are o putere de rugaciune?

-Suntem toti potire prin care curge Duhul Sfant.Preotul il slujeste pe Dumnezeu, si prin Duhul sfant care curge prin el, isi slujeste semenul, pentruca semenul este tot manifestarea Duhului Sfant.Daca traiesti aceasta stare in care ajungi sa vezi tot ceea ce te inconjoara ca si potire ale Duhului Sfant,nu numai sa intelegi acest concept cu mintea, sa il simti, sa cauti, sa descoperi in fiecare om pe care il intalnesti prezenta lui Dumnezeu, atunci ai patruns o Taina Divina.Prin noi toti Dumnezeu se exprima pentru a sfinti materia, iar noi invatam sa ii recunoastem prezenta in toate formele sale de manifestare.

A il cauta cu mintea pe Dumnezeu, este ca si cum mergi legat la ochi, cauti dar fiind orbit.Revelatiile Divine nu vin cand sunt cautate cu mintea, vin din dorinta de a sluji, vin cand mintea tace, dar si tacerea aceasta vine intr-un anumit fel, pentruca daca spui:"trebuie sa imi linistesc mintea ca sa il gasesc, ca sa comunic", de fapt gandul tau spune iti spune ca trebuie sa faci ceva anume ca sa il gasesti, neaga faptul ca este pretutindeni.Revelatiile Divine vin cand mintea tace de la sine, fara efort, fara stradanie.

-Cand se intampla aceasta?

-De exemplu atunci cand contempli ceva maiestos, poate fi un peisaj, poate fi o biserica, poate fi o opera de arta,trairea acea descrisa prin cuvintele"mi s-a taiat rasuflarea",in care doar te bucuri, te umpli de frumusetea a ceea ce vezi,si simti ca devii parte din ceea ce contempli, nu te mai simti separat, nu gandesti "sunt eu si muntele, lacul, locul sfant si acum trebuie sa imi linistesc mintea pentru a ma adanci in contemplare",totul se produce de la sine, doar existi.Poti sa ai acele trairi si in prezenta unui om, si in rugaciune, atunci esti una prin Divinul din tine cu Divinul care se exprima in acea forma.Si in acele momente nu mai esti preocupata sa iti explici notiuni, sa iti pui intrebari,nu faci planuri, nu mai exista nevoia, atunci doar existi.

 

 

 
0 comentarii
Coborarea Harului Divin
 
 
O fiinta care se simte binecuvantata, traieste experienta coborarii Harului Divin.Harul Divin inglobeaza in sine Sfantul Duh, il contine, fiind o energie mult mai complexa.Sfantul Duh da viata, creeaza, Harul Divin, innobileaza viata, o sfinteste, o ridica pe culmile cele mai inalte ale sale.Harul Divin, este o energie de inalta puritate, transparenta,venita din Inima lui Dumnezeu.Il simti in momente de adoratie, de veneratie, de comuniune cu intregul.Cand Harul Divin coboara, fiinta uita de sine,exista dincolo de timp si de spatiu.

Harul Divin este ca un fulger, o lumina de mare intensitate, de scurta durata atunci cand intra in om, o energie puternic transformatoare, este cel care naste in fiinta Iluminarea.

Prin rugaciune se deschid canalele de comunicare cu toate planurile, cu toate formele de manifestare ale lui Dumnezeu.Prin aceasta deschidere, ca printr-o poarta fiinta incepe sa se inalte in lumina.Este sprijinita de cei carora le adreseaza rugaciunea, prin Lumina lor acestia o calauzesc, ii usureaza trecerea prin spatii vibrationale.O entitate care vine si sprijina o fiinta aflata in rugaciune, se ridica si ea.Rugaciunea binecuvanteaza deopotriva pe cel care se roaga si pe cel caruia ii este adresata, pentruca prin toti coboara Harul Divin.

Rugaciunea de veneratie, de recunostinta,de uniune cu Dumnezeu, este o cale prin care fiinta primeste fulgerul iluminarii.Nu este singura cale, a vedea sacrul in tot ceea ce ne inconjoara,a trai experienta sacrului in mijlocul lumii, este o cale de Iluminare.

Dumnezeu este Sacralitatea in Creatia,Manifestarea si Daruirea in cea mai pura forma a sa, gandul nostru indreptat catre aceasta Puritate absoluta, primordiala, recunostinta ca suntem creati din aceasta energie, ne transforma in canale de lumina.Sunt oameni care sfintesc locurile si pe cei din jur doar prin simpla lor prezenta, ei sunt purtatorii Harului Divin, intelepciunea lor ilumineaza, iubirea lor vindeca, daruirea lor naste speranta, naste aspiratia catre inalt, in cei din jur.Ii recunosti dupa altruismul lor, dupa lipsa dorintelor indreptate doar catre ei insusi, acesti oameni isi obtin tot ceea ce au nevoie in viata terestra prin rugaciune, comunicand direct cu Divinitatea,urmand neabatut indrumarea pe care o primesc din planurile subtile.

Dumnezeu se manifesta in noi prin Spiritul care suntem, si care la venirea pe pamant a imbracat invelisul, haina Sufletului.A ne asculta calauzirea interioara inseamna a il asculta pe Dumnezeu care ne vorbeste.Calauzirea interioara este mereu altruista, este plina de iertare, sunt acele ganduri care cladesc, care zidesc lumina in cei din jur, acele ganduri care privesc binele lor, evolutia lor.Exprimate prin cuvinte, acele ganduri ii vor inspira, ii vor indrepta catre forma lor absoluta de puritate.Credinta este o veghe permanenta asupra noastra, pentruca tot ceea ce facem sa fie facut pentru binele celor din jur.Vibratiile care inalta fiinta,sunt Puritatea, Iubirea si Credinta, ele ii dau putere, il lumineaza pe om pe tot procesul Inaltarii.Nici o fiinta nu se implineste ca suflet facand lucruri doar pentru sine, pentruca atunci se vede doar pe sine, separata de intreg, iar Dumnezeu este pretutindeni, este ca si cum actionezi, orbit fiind, alegand sa vezi doar o mica parte din El.

Fericirea ta poate sa nu se reverse asupra celorlalti,dar fericirea pe care ai adus-o celorlalti se va revarsa cu siguranta si asupra ta.

Daruieste si vei primi.


12.12.2012.Oportunitati de evolutie

0 comentarii


Traim intr-un Univers guvernat de Legi care ii mentin unitatea si armonia, Legi manifestate cu ajutorul unor modele,tipare de functionare.Regasim in universul material modelele geometriei sacre,regasim secvente numerice cum ar fi sirul lui Fibonacci,stiinta cimaticii studiaza efectul vibratiei manifestata ca sunet asupra materiei.

O importanta deosebita inca din antichitate este acordata studiului numerelor,ca simboluri asupra carora concentrandu-se reprezentanti ai scolilor de mistere au descifrat taine ale manifestarii Spiritului in materie.Numerelor li se acorda o semnificatie, li se ataseaza forme gand, numerele se constituie in chei de accesare a unor vibratii.Un numar poate fi folosit ca si cheie de accesare al lumilor subtile concentrandu-ne atentia pe un set de semnificatii atribuite.Gandul directioneaza energia, convingerea ca putem deschide aceste porti de comunicare intre toate nivelurile fiintei noastre, produce manifestarea.Numarul zilei respective, simbolul respectiv, meditatiile efectuate de grupuri in zile care prezinta secvente numerice repetitive, sunt instrumente de focalizare a intentiei noastre,intentia fiind motorul care pune in miscare acest proces.

Numarul 12 il regasim in diverse traditii religioase si ezoterice de-a lungul istoriei planetare.Regasim 12 animale in horoscopul chinezesc, 12 nume ale Soarelui in Sanscrita recitate ca si mantre in procesul de iluminare,12 zeitati in mitologia greaca,12 triburi ale lui Israel, 12 discipoli ale Avatarilor umanitatii(Iisus si cei 12 apostoli,12 discipoli ai lui Confucius, 12 discipoli ai lui Mithra, 12 discipoli alesi de Mahomed pentru a ii continua invataturile).Regasim in traditia ezoterica 12 semne zodiacale, 12 petale ale chakrei Anahata.

Energia timpului,dispusa in structura lineara pe aceasta planeta este organizata in secvente de 12(12 ore, 12 luni).

Numarul 12 primeste de-a lungul timpului semnificatia de ciclu complet, de unitate armonioasa, de Intreg.

Privind 12 ca pe o cheie care ne permite sa finalizam un ciclu de evolutie si sa deschidem un altul in existenta noastra, ciclu care are ca si ax central momentul solstitiului de iarna din 21 Decembrie, moment pe care iarasi il regasim in multiple culturi,moment al renasterii spirituale, in care Lumina Divina infuzeaza toate structurile noastre punand in miscare o noua etapa in evolutia ca Spirit in materie, putem face o trecere in revista a vietii noastre in anul care se incheie, ce lectii am asimilat, ce lectii simtim ca necesita lucrul asupra lor, cum s-a manifestat noul in viata noastra si ce tipare am perpetuat.Interactiunile cu alte fiinte,unele vazute ca si provocari, altele simtite ca reintalniri din alte existente, focalizandu-ne permanent asupra noastra, asupra comportamentului si reactiilor noastre.Daca interactiunea cu o fiinta este sau a fost o provocare ptr noi, apare intrebarea”de ce a fost o provocare pentru mine?”pentru ca in spatele acestei intrebari se afla vibratia care genereaza lectia de viata, poate fi manifestarea vibratiei acceptarii, a altruismului, a compasiunii, poate fiinta respectiva ne-a oferit cadrul in care am luat o decizie care ne contureaza un anumit traseu evolutiv, poate am jucat temporar rolul unui ghid, al unui mesager, sprijinind acea fiinta si evoluand astfel si noi.

Simbolul acesta, al numarului 12 ne permite dincolo de planul terestru sa accesam o fereastra, un portal de comunicare cu noi insine pe diverse trepte de vibratie.Putem sa alocam un gand, sau sa efectuam o meditatie in care sa ne focalizam atentia pe noi ca structura Divina,sa ne propunem sa manifestam unitatea in planul terestru pe diverse niveluri ale fiintei noastre,putem in acest portal sa ne conectam la familia noastra Divina, pe unii membri ai sai i-am intalnit in planul terestru, altii exista in planul astral, sau experimenteaza pe alte planete, galaxii,ceea ce asigura comunicarea este focalizarea gandului si emisia emotionala, acestea sunt receptionate pe grade diferite de constientizare, indiferent de structura spatiului si al timpului.Posibilitatile de comunicare sunt infinite, fiecare dintre noi are calea sa proprie de emisie si receptie, fiecare poate sa isi conceapa un proiect“”ce mi-as dori sa transmit familiei mele de Spirit”.Unii dintre noi in aceste zile se simt atrasi de comunicarea cu diverse planuri ale Creatiei:familia angelica, familii situate pe diverse sisteme galactice, altii simt nevoia sa comunice cu anumite fiinte din planul terestru, semnalele acestea sunt transmise de catre Spirit intuitiv, fiind atenti le putem identifica: se pot manifesta ca o dorinta de a comunica cu anumite persane, pot apare referinte intr-o discutie,pot apare sub forma unui mesaj scris, a unui articol, imagine,orice forma de reprezentare simbolica.

In orice astfel de comunicare fie ca este cu lumile subtile sau cu cea materiala, vibratia care cladeste, vibratia care sustine orice suflet in evolutie, este recunostinta,este o vibratie cheie care deschide poarta spre aceea a iubirii neconditionate.

Putem emite un gand de recunostinta, dincolo de famila de suflete, catre planeta care ne gazduieste, catre ghizii si indrumatorii nostri spirituali,care vegheaza, care ne sustin in evolutie, catre Divinitate, mergand de la aspecte individuale catre aspectul macrocosmic.Aceasta vibratie a numarului 12 permite accesarea fara restrictii a intregii game vibrationale a Creatiei, fiecare dintre noi simte catre ce palier vibrational isi directioneaza energia, pentruca aceasta directionare de energie facuta intuitiv,acolo unde simtim, permite transferul de energie.Pentru unii este suficient sa emita aceste vibratii de recunostinta care Spiritul care sunt, pentru altii pentru familia de Spirit.Unele fiinte pot simti dorinta sa mearga in anumite locuri care faciliteaza transferul de energie in structurile lor, locuri care le permit sa ancoreze aceste vibratii ale Unitatii in structura planetara.

Intentia pune in miscare procesul, a ne asculta pe noi insine si a actiona conform ghidarii interioare permite desfasurarea procesului, iar manifestarea poate capata forme variate, de la a medita, la ne exprima printr-un act creativ, la purta o discutie cu alta fiinta in care privim acea fiinta ca si Spirit venit ca si noi spre a experimenta in planul terestru.

Acest act de constientizare a Intregului din care facem parte, aceasta comuniune cu Intregul, ne pregateste structurile pentru momentul solstiului de iarna, in care Scanteia noastra Divina isi amplifica Lumina in noi deschizand un nou capitol in Cartea Vietii.

Reguli si modele, partea 3

0 comentarii


7.Lucrul in grupurile de spiritualitate.
.
a) “Maestrul ales nu rezona cu mine, nu am inteles conceptul, nu mi s-a raspuns la unele intrebari, nu mi s-a dat informatia completa, nu a avut ore de practica cu noi…etc.”
Cum a ales persoana respectiva sa deruleze un curs, conferinta, seminar, este responsabilitatea lui si si-a asumat-o in fata Universului.Ce am ales eu sa fac dupa terminarea cursului insa este responsabilitatea mea.Nimic nu ma impiedica pe mine sa practic, nu ma pot minti ca nu am practicat nimic din ceea ce mi s-a predat din cauza Maestrului,Pot sa gasesc un grup de colegi dornici sa lucram impreuna, sa citesc, sa ma informez, sau sa merg la alt curs pe aceeiasi tematica.Dar intreprind ceva,si imi recuperez energia vitala pe care am inghetat-o intr-o critica, intr-o judecata, ma eliberez dintr-un cadru de neputinta si imi permit sa ma deschid catre alt cadru.

b)”In timpul meditatiilor de grup, nu percep extrasenzorial, nu vad, nu aud…nu primesc mesaje.”
In esenta mentalul meu nu este satisfacut cu ceea ce am receptionat, si aceasta mai ales atunci cand dupa terminarea meditatiei se da feedback si toti colegii incep sa povesteasca ceea ce au vazut, auzit, simtit si eu nu stiu ce sa redau constient din acea calatorie.
Gradul de translatare al energiilor, de constientizare, este specific fiecarei persoane.Percep ca pe un dezavantaj ca nu pot reda constient sau nu? Am suficienta incredere in Esenta mea Divina, incat sa stiu ca energiile acelea au scaldat structurile mele, chiar daca la nivel mental sau emotional nu constientizez? Sau merg pe principiul ”am incredere in Divinitatea din mine, dar nu total ci numai atunci cand  pot da feedback constient.”
Ceea ce se urmareste printr-o initiere, meditatie, calatorie astrala, este acordarea la niste spectre de frecventa, absorbtia lor in structuri si aducerea prin aceste structuri  a acelor energii in planul fizic, pentru a fi manifestate.Pentru aceasta eu ma pregatesc sa fiu cu structurile deschise, lipsita de asteptari, de  framantari de genul:”daca nu vad, aud, iarasi nimic, daca nu simt nimic?”
“Reusita”unui contact cu Universul nu este data numai de bogatia perceptiilor ci si de cum actionam aici in planul terestru.
Daca plec de la premiza ca nimic nu s-a intamplat ptrca nu am constientizat, ma inchid fata de ceea ce va urma, poate in intervalul de timp urmator voi fi expusa unor lectii de viata in care voi aduce prin mine tocmai acele vibratii.

c) “Colegi, prieteni, au participat sau participa la mai multe cursuri decat mine.”
Motivul care ma indeamna sa urmez o practica este intern, trebuie sa existe in mine dorinta, aspiratia de a evolua, si aceasta nu vine dintr-un sentiment de lipsa sau de neincredere, sau dorinta de a face ceva similar cu ceilalti, ci din convingerea ca eu aleg sa mi se reveleze ce este optim pentru viata mea.Nu participarea la o suita de prelegeri sau initieri imi reveleaza aceste aspecte, ci ceea ce eu lucrez, ceea ce eu practic.Exista oameni care nu au participat la nici un curs, conferinta,si au un nivel de luminozitate in structuri care sfinteste locul pe care pasesc.Acesti oameni au practica lor individuala, proprie, poate fi rugaciune, contemplare, meditatie, un aspect se regaseste in comun la acestia- vointa si perseverenta de a urma acea cale pe care ei si-au ales-o.
Exista in filmele westen subiectul ”goana cautatorilor de aur”, in care acolo unde o fiinta se ducea sa foreze, veneau si ceilalti dupa el, uneori fara sa se lase ghidati de intuitia lor, fara sa tina cont daca locul respectiv avea ceva sa le ofere si isi epuizau timpul(o resursa foarte pretioasa de altfel) si resursele vitale, financiare.
Nu pot participa la ceva deoarece toata lumea o face, sau deoarece o persoana imi spune ce rezultate a obtinut prin acea practica, sau confirma ca i-a fost de ajutor, ci in baza intuitiei mele care imi spune daca imi este necesar sau nu..Partea utila, ceea ce invat, este sa exersez discernamantul si increderea in intuitie.


d)Orgoliul spiritual:
- la adresa celor care nu sunt pe aceeiasi cale
Fiintele dedicate evolutiei constiente, sunt uneori neintelese de semenii lor.Asupra unora aceasta atitudine nu are nici un impact, asupra altora poate conduce catre extrema orgoliului spiritual:”sunt o persoana spiritualizata si din acest motiv sunt neinteleasa.”Si prin aceasta ma plasez undeva deasupra celor care nu au preocupari similare mie, fara a intelege ca daca acest aspect pe mine ma deranjeaza, nu gradul de evolutie al celor din jur este cauza, ci ceea ce se afla in mine.Si plasandu-ma undeva deasupra lor pot foarte usor trece cu vederea lectii importante de viata pe care mi le predau acesti semeni, ma inchid spre a primi mesajul lor si spre a constientiza importanta intalnirii, discutiei, conjuncturii care vine sa ma spirijine tocmai pe acesta cale spirituala
-la adresa colegilor de cale
Uneori in timpul unei intalniri de grup, un participant are o opinie diferita de cea a altora sau a grupului in ansamblu, si atunci este etichetat;”tu nu ai nivelul nostru de a percepe, nu esti suficient de evoluat, inca nu ai inteles…etc
Este important ce receptionam, dar oare ce facem practic, in viata de zi cu zi cu ceea ce percepem? Cat anume din respect, acceptare,dreptul unei fiinte de a avea curajul sa se manifeste sincer, liber, il respectam? Aceste atribute le testam nu cu cei care sunt perfect de acord cu opinia noastra.
Cunoastem la nivel mental principiile;”noi toti suntem Intregul”, “cu ce masura judeci pe altul cu acea vei fi judecat”, si totusi cand vine vremea sa le aplicam uneori trecem testul, uneori nu.Am observat ca niciodata, dar absolut niciodata cand critic sau judec nu am o stare de bine, poate fi o usurare pe moment, dar undeva, Sufletul imi transmite mesajul:”te-ai opus curgerii Energiei Divine”, desi pot ignora mesajul mental, emotional nu pot ignora ca nu sunt in echilibru, nu ma simt linistita, impacata atunci cand fac aceasta.Si este mult mai usor sa pui o eticheta altei persoane decat in solitudine, tu cu tine sa recunosti:”am judecat o alta fiinta, am criticat-o pentruca nu i-am respectat opinia, calea, atitudinea,actiunile, si poate o voi cauta, sau o voi suna, si ii voi cere iertare”.Masura smereniei mele o pot evalua nu dupa cat de des ma asez in genunchi in fata Divinitatii exprimata printr-un  obiect religios, ci dupa cat de usor imi este sa imi cer iertare de la Divinitatea exprimata prin acel om.
Si aici este un punct de evaluare personala foarte important:”Cat de usor imi este sa imi cer iertare?”, dar nu doar la nivel verbal, ci din inima.

e)Aderarea la un grup, comunitate:”sunt un Lucrator in Lumina, un Cautator al Luminii, un Luptator al Luminii.”
Experimentam 3 nivele de contiinta:
-individuala
-de grup
-a unitatii.
Atunci cand sunt in etapa de viata in care invat sa lucrez cu constiinta de grup, imi voi asuma o eticheta, este si normal sa ma identific cu grupul din care fac parte.Ader la un grup, sau mai multe, ma identific cu ele pentruca sunt la etapa de viata in care experimentez constiinta de grup.Pot ramane toata viata la aceasta experimentare, sau trec la constiinta unitatii, unde nu mai folosesc o eticheta spre a ma defini de tipul:copil indigo, lucrator in lumina, luptator pentru lumina, Maestru, etc.La nivel constiintei unitatii exista:”Eu Sunt” nu mai este nevoie de completarea:”Eu sunt lucrator in lumina”, acea este doar o fateta de experimentare.
Lucrul intr-un grup este un efort colectiv,mai multe fiinte isi impletesc energiile pentru atingerea unui obiectiv.Viteza de evolutie a grupului pe ansamblu are un impact asupra vitezei mele de evolutie.Uneori simt beneficiile intalnirilor de grup, a meditatiilor colective, imi doresc sa particip la acestea, simt ca grupul ma poate sprijini, alteori ma simt in afara lui si aleg calea individuala.
Dar si eu am niste responsabilitati fata de grup chiar si daca nu mai fac parte fizic din el, si anume sa nu ii subminez energia prin critica mea la adresa colegilor, indrumatorului de grup, a tehnicilor efectuate, sa nu  creez tensiuni si conflicte intre membri.Oricand ma pot retrage onorabil.Este o forma de recunostinta fata de ajutorul pe care acel grup mi l-a dat pe calea mea de evolutie.Loialitatea se evalueaza nu atat prin asumarea unei etichete ci prin actiunile intreprinse fata de acel grup, prin ceea ce emit la adresa acelui grup:mental, emotional, verbal, actiuni.
Eu am puterea sa de a alege daca un grup face parte din realitatea mea, dar daca aleg sa nu faca parte din ea, nu execut atacuri la adresa acelui grup, pentruca iarasi in ceea ce priveste principiul:”noi toti suntem Unul”, am ramas la faza de intelegere a conceptului, nu si de aplicare a lui.
Uneori grupul te scoate in afara lui, nu te mai regasesti acolo, nu numai pentruca nu mai sunt obiective comune, ci datorita emisiilor mentale si emotionale la adresa lui Chiar fara ca membrii lui sa stie constient, energetica de ansamblu se apara, ca si un organism viu care tinde sa indeparteze o amenintare la adresa lui, si este posibil ca prin aceste critici eu sa pierd un ajutor, o oportunitate de evolutie si aceasta pentruca nu am stiut sa fac managementul emisiilor mele de judecata, de neacceptare, de critica.Si atunci mi se ofera o alta oportunitate de evolutie, dar tot  ma voi intalni cu ceea ce am emis:fie voi fi  eu acum in postura de a fi judecata, criticata de altii, fie voi gasi o alta comunitate unde voi alege daca emit in aceeiasi lungime de unda la adresa ei sau nu.
Intrebarea de baza:
De cate ori dupa ce nu am mai facut parte dintr-un grup de fiinte(si nu neaparat cu tema spirituala, poate fi  profesional,social), sau chiar in perioada in care faceam parte din el, am criticat, judecat, acel grup, fiinte care faceau parte din el?
Si raspund la aceasta intrebare fara a ma interesa ce au facut ceilalti, ce “motive” rationale am avut, ce justificari gasesc la actul meu, ce ma intereseaza sa aflu este:am emis pe frecventa aceasta?Pentruca atunci cand constientizez ceva in mine pot schimba.

Reguli si modele, partea 1

1 comentarii


Toti avem acces la rezervorul inepuizabil al energiei universale al vietii.Modul in care facem managementul acestei resurse depinde de fiecare dintre noi. In timp, prin experimentare constientizam ce facem in sprijinul vietii in primul rand cu noi si in noi, si cum diminuam acest flux.
Si in comunitatea spirituala, ca in oricare alta exista niste tabuuri, niste modele care ne-au fost predate, sunt pe larg folosite, uneori le urmam in mod automat.Ne obisnuim cu ele si devin pentru noi programe mentale.
Care dintre aceste modele ma pot sprijini sa manifest aici in planul terestru? Care dintre ele sunt  limitative, imi ingradesc libertatea de experimentare prin folosirea lor?
In viata fiecaruia vine un moment cand pune sub semnul intrebarii unele reguli care i-au fost predate, pe care le foloseste sau pe care le aude in jurul lui.Apare intrebarea:”aceasta conceptie, idée, program mental ma ajuta sa ma deschid catre experiente noi? Eu am puterea sa schimb ceva sau sunt in jocul unui Univers,  sau destin complet necunoscut? Care dintre aceste reguli ma ajuta sa am incredere in mine si care par a limita accesul la puterea Divina care se afla in mine?
La fel de adevarat este ca orice informatie este neutra in esenta, prin decizia mea ii dau o directie de utilizare.Cum fixez eu directia de curgere a energiei sau cat las ca ea sa fie fixata de modele externe?

1.Puterea acordata trecutului/Karma.
Aspecte din vietile trecute sau utilizarea notiunii de karma de multe ori trezeste o reactie de teama, teama de necunoscut

a)”Sunt in aceasta situatie profesionala sau relationala, deoarece este karmica.”
    “Aceasta este o intalnire karmica, este normal sa se desfasoare asa.”
Uneori pot folosi aceste afirmatii ca si o scuza pentru lipsa mea de actiune, sau neasumarea responsabilitatii.In situatia actuala, din momentul prezent, eu nu am puterea sa schimb ceva sau imi este mai dificil sa o fac pentruca se suprapune incarcatura trecutului..Cand cedez responsabilitatea si puterea mea de a schimba ceva in viata mea, in esenta imi cedez tocmai acea putere de Co Creator.

Intrebari:
-pot sa fiu eu sigur ca este realmente o situatie karmica sau este o proiectie mentala a mea care ascunde lipsa de actiune?.
Exista situatii karmice si exista creatii mentale iluzorii. Intr-un camp mental infinit, corpul meu mental poate crea orice situatie, sau viata isi doreste.Care este linia de demarcatie?
Cand am in campul mental constient acea informatie o aduc in manifestare, pana a veni in campul acesta era doar o idée, un fragment de energie mentala din acel infinit de potentiale.Cand este in mentalul terestru ea intra in manifestare.Si se manifesta generand ganduri, generand emotii, dorinte si actiuni.
-cand acesta informatie a intrat in constientul meu, ce a generat, ce ganduri, ce emotii, ce trairi? Cum ma ajuta acea informatie? Ce fac cu ea practic aici in viata prezenta?
-Stiu realmente care este mesajul acelei situatii  karmice? Eu am la dispozitie fragmente dintr-un puzzle imens al vietilor trecute.Privind un fragment inteleg intr-o anumita masura ansamblul.Ce pot face, este in puterea mea, a acestuia care sunt in aceasta viata,este conotatia pe care o dau informatiei primite.Gandurile pe care mi le genereaza carora le atasez si emotii din acelasi spectru vibrational, creaza o manifestare sau o serie de manifestari.Nu informatia primita creaza manifestarea mea ci ceea ce eu emit prin ganduri si emotii  dupa ce am primit-o.
Conotatia de situatie karmica, ma poate determina fie sa actionez acum, in prezent, fie sa incep o serie de intrebari si investigatii despre cand s-a petrecut, cum s-a petrecut atunci, si imi deplasez energia pe un segment temporal diferit de prezent.
In esenta, o situatie karmica, o pot privi ca pe un dar al Universului, ca pe o oportunitate de evolutie si atentia mea ramane concentrata nu pe cum actioneaza acea fiinta ci pe cum actionez eu la nivel de gand, emotie, manifestare terestra la adresa ei.

b)”Sunt in aceasta situatie financiara deoarece am o karma de saracie, sau un legamant de saracie.”
Este mai dificil sa recunosc fata de mine insami ca sunt intr-o situatie financiara, deoarece am amanat decizia de a o schimba, eu am decis sa raman in ea.Mai usor este sa plasez cauza in afara mea cel din aceasta viata.Si atunci caut rezolvarea tot in afara mea, la cineva care ma poate ajuta in domeniul vietilor trecute pentru a transmuta acea cauza.Si este si normal deoarece daca am creat o cauza, acum pasul urmator este sa o si transmut.In unele cazuri dupa ce am efectuat procedura de lucru pe vietile trecute, ma gasesc in aceeiasi situatie financiara.Si apare intrebarea:ce se intampla?De ce nu s-a schimbat nimic?
Am transmutat cauza, dar am continuat acum, aici, in planul terestru spre a obtine efectul dorit?
Karma are 2 capitole:cauza si efect.Daca operez doar pe cauza si nu lucrez si pe efect, acel efect va deveni cauza la randul lui, si depinde de mine ce lant nou  aleg sa creez.
Nu este suficient sa transmut o cauza, trebuie sa si pun altceva in loc la capitolul efect.Cand ma eliberez de ceva din trecut, imi dau voie sa ma manifest liber sau imi maresc gradul de libertate.Dar nu este suficient sa il maresc, acum e timpul sa  actionez in acest nou cadru pe care mi l-am creat.


c)Sunt in aceasta relatie, familie, servici, conjunctura, deoarece exista o plata karmica.Eu am ceva de platit sau participantii au o plata catre mine de facut.

Si in acest caz am plasat responsabilitatea in afara mea, si mai mult chiar de atat in afara acestei axe de timp si de spatiu.Si odata cu ea pleaca si puterea mea de a gasi solutia optima.
Intram si cercetam trecutul pentruca in prezent dorim sa intelegem dintr-o perspectiva mult mai larga un comportament, un tip de interactiune, aspecte neexplicabile:senzatia de déjà vu, de mare apropiere, de puternica repulsie, un tip de interactiune care nu decurge asa cum ne dorim in prezent, sau o repetitivitate.Cautam cauza in alt cadru temporal si spatial, si facem legatura cu aceasta viata prin intrebarea:”De ce ne-am intalnit, ce lectii avem de parcurs impreuna, care este mesajul?”
Sunt situatii in care desi am aflat cauza, deci am aflat lectia din spatele ei, nimic nu se deruleaza conform a ceea ce detinem in campul mental.De ex in cazul unei lectii bazate pe compasiune, desi stim mesajul, ramanem in continuare critici si neiertatori.Cheia se afla nu numai in identificarea cauzelor ci si in actiunea asupra efectelor.
Ce pot face eu insami, cu mine, zilnic? Pot opera asupra emisiilor mele.Indiferent de ceea ce o persoana emite la adresa mea, eu aleg sa raspund cu iubire, iubirea transmuta.
Unde fac aceasta transmutare? In mine, nu in celalalt, nu numai in mine cel din alte vieti, ci in mine cel care exist, respir, traiesc acum.Daca nu pot raspunde din prima etapa cu iubire, macar o pot face cu neutralitate, cu detasare, ma abtin de a ma angrena in lantul criticilor si al judecatilor.
Teoretic, la nivel de principiu cunoastem puterea iubirii si totusi cand cineva sau ceva ne induce o furtuna emotionala, teoria se traduce mai greu in practica.Cred ca practica tine de vointa si perseverenta.Nu poti spune “astazi am emis iubire la adresa lui X”  si sa am asteptari, de maine nu ma va mai deranja, sau va actiona asa cum imi doresc eu.Aceea este o forma de impunere a unui curs al evenimentelor conform asteptarilor mele.Emit in frecventa iubirii, la adresa Divinitatii din el/ea, indiferent de actiunile sale la adresa mea.Emit iubire la adresa persoanei care este, apreciind, facand o lista, trecand in revista calitatile acelei persoane, obisnuindu-ma sa privesc lumina din acea fiinta, pana cand devine reflex,deschizandu-ma sa identific darul lui/ei pentru mine.
Uneori dorinta noastra de a ne explica ceva, de a argumenta,justifica, gasi un motiv bine determinat al unei manifestari ale noastre, ne determina mintea sa teasa o poveste si pentruca aceasta poveste nu poate fi plasata pe aceasta axa de timp sau de spatiu, atunci o proiecteaza intr-un  alt cadru.De obicei la o incursiune in vietile trecute cauza se localizeaza fie la partenerul meu de interactiune-el a emis ceva la adresa mea si a pus in miscare un lant karmic, si uneori folosim aceasta ca si justificare a faptului ca noi amanam sau refuzam sa  schimbam ceea ce emitem la adresa partenerului, sau cauza se afla in mine cel din acea viata care printr-un tip de emisie am pus in miscare un lant karmic al caruie efecte le traiesc astazi.Gasim responsabilul de atunci si uitam ca responsabilul de acum suntem noi.Doar pentruca eu cunosc o cauza, situatia nu se va schimba de la sine, ea se va schimba numai cand operez o transformare in mine.
Exista sau nu exista situatii karmice? Posibil sa cream ceea ce noi numim alte vieti, acum in acest moment acordandu-ne la un subconstient colectiv si extragand de acolo informatiile necesare povestii pe care o tesem?
Cred ca este mai putin important.Daca privim o experienta, interactiune, simplu din perspectiva:”aceasta este in viata mea ca eu sa evoluez.Voi gasi calea optima sa evoluez prin aceasta interactiune, comportament, etc”, aceasta ma elibereaza de un tipar prestabilit, de un model, ma deschid catre o multitudine de optiuni de evolutie.

Concluzia la care am ajuns este ca trecutul, aceasta viata, alte vieti, imi modeleaza prezentul in masura in care eu imi doresc si ii permit aceasta.Si tot trecutul atunci cand il primesc in viata mea trebuie sa fiu constienta ca va genera o manifestare in prezent.Si il primesc tocmai in acest scop- de a genera o manifestare.Managementul acelei manifestari, este responsabilitatea mea prin ceea ce emit la adresa informatiei primite, in aceasta viata.

d)”Suntem eliberati de karma, putem sa actionam liberi.”
 “ Nu mai suntem in legea Karmei.”
Cand ma gandesc ca m-am eliberat de ceva, asociez si conotatia ca acel ceva era o povara, o greutate pentru mine.Poate la un anumit nivel mi-am creat iluzia de povara ca sa pot trai experienta libertatii.Cred ca nimeni din exteriorul meu nu ma poate elibera de ceva ce este in mine decat in momentul in care eu ma deschid, permit, imi doresc aceasta si mai ales actionez in acest scop.
Daca ma privesc pe mine sau in jurul meu as zice ca Legea Karmei este inca in actiune, exista cauze exista  si efecte si este normal sa fie asa. Ce poate fi diferit este ca eu nu mai percep Legea Karmei ca fiind ceva implacabil, un mecanism asupra caruia nu am nici o putere, imi asum sa fiu eu cel care operez, modelez, cauza si efectul.Nu ma mai percep ca pe un pion al Universului ci ca  pe un partener.Dar aceasta este un nivel individual, nu este o situatie colectiva revarsata asupra umanitatii, exista un potential colectiv, si beneficiez de el doar prin actiunile mele.
“Nu ma mai situez in Legea Karmei”, poate fi echivalent cu “sunt responsabil de ceea ce creez si manifest in viata mea.”




2.Puterea acordata spatiului.
“Saptamana aceasta astrele imi sunt nefavorabile.”
 “In aceasta perioada exista o conjunctura planetara care ma predispune la......”

Tot ceea ce fac conjuncturile externe este sa imi dea un cadru general de manifestare, imi arata niste potentiale.Eu pot alege din aceste potentiale ce imi doresc sa manifest.Pot sa aleg sa ma situez exact in acel cadru sau nu.
De ce in anumite situatii  manifest exact, punct cu punct potentialele date de un cadru astrologic?De ce daca se spune ca exista o predispozitie la nervozitate, sau creativitate sau mediumnitate, sau extindere de constiinta, o manifest imediat dupa ce am primit informatia?
In planul astral exista 2 factori care sustin substantial manifestarea in planul terestru:iubirea si frica.Daca imi este frica de ceva, pot crea exact manifestarea acelei frici.La fel si daca iubesc, imi doresc ceva.Intensitatea emotiei are efect asupra vitezei de manifestare.Daca imi este teama de un anumit efect generat in mine de alinierea planetelor, efect emotional, mental, etc, si generez o frica intensa, imi voi crea aici manifestarea fricii mele.
Cu cat sunt mai sigura ca o conjunctura planetara ma influenteaza, cu atat ma deschid, ma indrept spre acel tip de manifestare.
Cuplul fermitatea convingerii si intensitatea emotiei vin si ma sustin in manifestarea terestra.Universul observa ca sunt ferm incredintata si emit emotional intens pe un aspect, si atunci ma va sustine, prezentandu-mi oportunitatile de a manifesta acel aspect.
Cand  informatie, astrologica, mediuminica, sau de oricare alta natura, trezeste in mine o teama, aceasta se datoreaza faptului ca teama acea exista in mine, informatia externa este sprijinul  care nu a facut decat sa o amplifice, sa o aduca in lumina, sa o aduca in campul constient.Ni se ofera niste instrumente de lucru,

3.Puterea acordata timpului.
Nu am destul timp pentru practica spirituala.”
In fiecare zi am la dispozitie o resursa de minim 12 ore.Cum decid sa folosesc aceasta resursa este alegerea mea, a utilizatorului, nu a resursei.
Timpul este o energie fluida, ea poate fi modelata de fermitatea mea de a lucra cu aceasta resursa.Cand afirm nu am timp, puterea de modelare nu o mai am eu asupra timpului, ci timpul asupra mea.

Imi doresc sa aloc mai mult timp practicii spirituale.Ce modalitati, solutii pot gasi aici in planul terestru? Ma deschid spre a modela timpul, imi asum aceasta responsabilitate,sau aleg sa inghet intr-un tipar in care eu nu am nici o putere? Si avantajul este ca incepand sa lucrez cu timpul ca aliat, in loc de inamic, imi asigur ajutorul lui in manifestarea terestra.
Pot sa ma trezesc dimineata cu 10 minute mai devreme decat de obicei? Pot sa petrec ceva mai putin timp intr-o alta activitate zilnica, un film, o discutie, o masa?
De obicei cand spui timp, ai senzatia unei resurse abstracte, imense si tendinta este spre acte/manifestari radicale.O manifestare radicala implica si un consum mare de energie pentru a o sustine.Am aceasta resursa sau nu? Pentruca daca nu o am si ma angajez intr-o manifestare radicala, s-ar putea sa nu o sustin energetic pana la intrarea in manifestare, intervine abandonul si aceasta nu va face decat sa imi intareasca convingerea ca nu am putere asupra timpului.Incepand sa modelez timpul pe intervale mici sau moderate, pot extinde aceasta modelare ulterior, si in general  cand lucrez spre a modela timpul spre indeplinirea unui obiectiv propus,apar oportunitati de timp liber in viata mea care imi permit sa desfasor acel proiect, deoarece convingerea, fermitatea si bucuria reusitei pune in miscare un lant de evenimente conforme cu ceea ce eu am emis.
Intrebarea de baza ramane:”nu am suficient timp, sau nu am o motivatie suficient de puternica pentru a imi permite sa ma dedic acelei practici?”

4.Puterea acordata celor din jur.
“Nu ma dedic unei practici spirituale atat cat mi-as dori pentruca serviciul nu mi-o permite, familia nu mi-o permite, ceva din exteriorul meu nu mi-o permite.”

De nerealizarea dorintei mele, nu sunt cei din jur responsabili, decat daca eu ii fac responsabili.Facand aceste afirmatii puterea de a imi modela viata o cedez altcuiva si este si normal ca acel ceva sau cineva sa utilizeze ceea ce eu i-am daruit.In timp, ceea ce afirm devine realitate(generez o manifestare pe baza convingerii si emotiilor atasate), serviciul va fi din ce in ce mai solicitant, familia sau oricare alta conjunctura externa pe care am facut-o responsabila in locul  meu va fi din ce in ce mai solicitanta.Aceasta se intampla tot ca un ajutor, pentru a ma aduce intr-o situatie in care sa imi reasum responsabilitatea.
Cand recunosc ca nu fac ceva asa cum mi-as dori pentru ca  nu mi-o doresc suficient de intens, sau nu sunt eu suficient de convinsa ca aceasta mi-as dori, sau exista ceva in mine care opune o rezistenta,oricand pot actiona asupra mea.

“In relatia cu persoana X ma simt lipsit de energie, pierd energie, ma vampirizeaza energetic.”
Ce face o persoana este responsabilitatea lui.Ce fac eu in fata unei situatii, este responsabilitatea mea.
Pot sa spun”destul” si sa ma retrag dintr-o conjunctura, pot sa aleg sa raman in ea si sa ma victimizez si imi autocreez pas cu pas starea de a fi victima, pot sa aleg sa imi schimb eu insami convingerea si emotia atasata.
Este mai usor social vorbind sa spui ”destul” si sa te retragi dintr-o interactiune cu un  coleg, amic, ceva mai dificil sa o faci cu un parinte, sot, copil.De obicei lectiile mari de viata, pe care dorim ca Suflet foarte intens sa le parcurgem, ne sunt predate de fiinte care terestru sunt in apropierea noastra o mare perioada de timp.Ii observam zilnic in viata noastra pentru a ne reaminti lectia de parcurs.Daca eu schimb convingerea mea de la a il privi ca pe un vampir, la a il privi ca fiind Sufletul care a ales sa fie alaturi de mine ca eu sa invat ceva in aceasta viata, sa experimentez ceva, daca ii recunosc meritul, darul de a fi in viata mea, energia acea a recunostintei, a iubirii va umple niste goluri.Fiinta acea poate sa imi ceara energie pentruca eu am decis sa nu ii ofer iubirea, recunostinta mea, sa nu ii recunosc rolul in viata mea.De obicei atunci cand este negat sau interpretat distorsionat rolul unei fiinte apropiate, ea va actiona foarte intens spre a ne atrage atentia ca undeva exista ceva in gandirea noastra care nu ne este de ajutor.
Darul unic inconfundabil, al celor din familia noastra, este ca am participat alaturi de ei la cocreerea vietii pe acesta planeta.Parintele este acel suflet si fiinta care a decis sa ma ajute pe mine ca suflet sa vin in aceasta realitate terestra, fara el/ea, nu as fi existat eu cel care sunt acum.Copilul este acel suflet care mi-a dat oportunitatea sa experimentez crearea de data aceasta de catre mine a unei noi vieti pe planeta,sotul/sotia este partenerul meu in acest maret act prin care un suflet a venit pe planeta.Dincolo de aceasta care sint acele daruri proprii membrilor familiei mele?
Daca nu gasesc nimic de apreciat sau nu sunt convinsa de darul oferit de acea persoana, aspectul de rezolvat este la mine si acea persoana sau altele vor actiona  intr-un mod similar pana voi ajunge in acel punct in care mi-am propus ca Suflet.

Cand stiu ca am atins acel punct? Cand o manifestare a fiintei respective  genereaza alta reactie in mine, nu ma mai scoate din starea de echilibru, nu ma arunca intr-o furtuna emotionala.Pe acel aspect am dobandit echilibrul cu ajutorul acelei fiinte.
5.“Traiesc in dualitate si din aceasta cauza viata mea nu este asa cum mi-as dori.”
Dualitatea uneori blamata, uneori temuta, mult discutata dorinta de a iesi din ea.
De ce imi doresc sa o transcend? Este posibil sa ating aceasta stare traind in ea?
Dualitatea este de fapt un camp de experimentare, de invatare, de luarea a deciziilor, de alegere a experientelor,de aplicare a principiului liberului arbitru.
Fiind fluida, avand un potential imens, pot sa o modelez ca fiind inchisoarea mea sau ca fiind locul unde experimentez.Indiferent ce conotatie ii acord, ea se va prezenta conform  asteptarilor mele si imi va darui si situatii conform acelor asteptari.
Ce este unic, inconfundabil pe aceasta planeta?Doarece avem putine informatii constiente din experimentarea proprie a vietilor petrecute pe alte planete, raspunsurile care ne vin la aceasta intrebare,sunt din alt sector energetic decat cel al mentalului terestru, pentruca nu am apelat la ajutorul lui la aflarea raspunsurilor.Este un tip de intrebare care ne deschide spre alte aspecte ale constiintei.
Ce este unic, inconfundabil in viata mea?
Ce invat eu traind in dualitate si ce ii reprosez eu dualitatii?
Ceea ce reprosez dualitatii se regaseste cumva si in viata mea si de fapt imi reprosez mie?

Reguli si modele, partea 2

1 comentarii


6.Lipsa de incredere in fortele proprii.
a)”Nu imi cunosc misiunea de viata”.
Echivalent cu “nu stiu care este scopul meu in aceasta viata, de ce am venit pe aceasta planeta.Nu ma regasesc in totalitate in viata prezenta.”
Cred ca la acesta intrebare cheia este sa ne cunoastem, sa devenim constienti de noi insine.Ziua de ieri a facut parte din misiunea noastra de viata, la fel si ziua de astazi. Daca privim acum in prezent ca un observator cum se desfasoara ziua noastra, ce oameni ne ies in cale, ce situatii, ce stari traim, ce gandim, care este piesa care se joaca astazi pe scena vietii noastre, oprindu-ne un moment si trecand din starea de participant la cea de observator, incepem sa intelegem ce resorturi interioare pun in miscare un set de manifestari exterioare. Misiunea de viata se reveleaza pe masura ce ne traim viata constienti de noi insine.Ea contine un set infinit de potentiale de viitor, alegerea potentialului pe care il aduc in manifestare, depinde de ce fac eu acum.Aceste potentiale de viitor se pot transforma in realitate terestra, fara ca eu sa inteleg ce se petrece, si cum se petrece lucrul acesta, sau pot face alegerea constient.Dar pentru aceasta trebuie sa ma cunosc intai pe mine.
Misiunea de viata contine niste faruri calauzitoare, principii, atribute universale,calitati, eu aleg si manifest actiunile terestre corespunzatoare acelor atribute.Le pot identifica prin cei doi atractori astrali:iubirea si frica.
-Care sunt atributele, calitatile pe care doresc sa le manifest acum, in planul terestru? Atributul ma intereseaza, nu o manifestare specifica.Poate fi compasiunea, iertarea, intelepciunea, echilibrul, etc.Fiecare atribut are o paleta de manifestari terestre.Pot manifesta fata de mine compasiunea, nu ma mai judec, critic, ma iert pe mine insami, pot manifesta compasiunea fata de animale, fata de plante, fata de semenii mei, fata de cei batrani, de cei bolnavi, etc.
-Am exemple in viata mea in care am manifestat acel atribut?
-Care sunt atributele pe care le manifest si nu mi le doresc:manie, critica, lipsa de rabdare, ura, invidie, gelozie,etc.Si ele sunt parte din misiune la capitolul transmutare vibrationala.
-Care sunt experientele pe care mi le doresc in viata familiara,profesionala, sociala, si de ce? Care sunt experientele de care ma feresc si de ce?
Toate aceste intrebari ma ajuta pe mine sa ma cunosc si sa imi creez viitorul constient de mine.
Misiunea de viata reprezinta acest ansamblu de potentiale, manifestarea potentialelor constient de mine reprezinta misiune asumata.
Cand afirm ”nu stiu care imi este misiunea”, nu stiu de fapt ce vreau sa creez in viata mea, si este putin probabil ca intreband pe cineva din jurul meu, din exterior, sa imi gasesc si raspunsul.Acea fiinta va citi in campul meu, la acel moment ce potential este mai aproape de manifestare, depinde de mine ce decizii iau concret, tangibil in viata.Daca stiu ca orice creez si manifest, devine misiunea mea, imi acord aceasta libertate de a actiona.

b)”Mi s-a spus ca voi experimenta in viitor etapa X in viata mea.Sau “mi s-a facut urmatoarea predictie de viitor…..”, sau “mi s-a spus ca am in misiunea de viata  de lucrat pe aspectele X,Y,Z
La nivelul chakrelor superioare, incepand cu Steaua Sufletului(chakra 8), sunt gravate niste arhetipuri, niste patternuri, care pot fi vizualizate.Cum le aduc in manifestare, sau in ce masura le aduc in manifestare depinde de mine.
Activitatile terestre, citite in campul energetic sunt probabilitati, si poate fi vizualizata la momentul citirii linia cu cea mai mare probabilitate de intrare in manifestare.Vizualizarea unei linii de viitor ne pune in fata unei alegeri, nu a unei obligativitati.Simt sa urmez acea cale sau nu? Sa intreprind acea actiune sau nu?La fel de importanta ca informatia, este reactia pe care o trezeste in mine.Daca este de acceptare, ma opresc si ma intreb, de ce vreau sa urmez acea linie de viitor, daca este de negare, ma opresc si analizez de ce resping, care este resortul interior, este o frica, este o neincredere? Ce trezeste in mine acea informatie? Misiunea de viata este inscrisa in structura mea energetica, aceasta inseamna ca de pe intreaga planeta eu simt cel mai bine ce reactie imi trezeste acea informatie revelata, si o simt in structura mentala, emotionala si fizica.
c)”Nu imi cunosc ghizii spirituali, Maestrii.”
Suntem obisnuiti in planul terestru cu eticheta acordata de nume.Proba, testul de credinta este sa actionam stiind ca acesti ghizi exista si ne sustin.Cunoasterea numelor nu este cheia comunicarii, cheia este in dorinta, in fermitatea convingerii ca suntem calauziti permanent.Chiar daca cunosc numele ghidului si nu am incredere ca pot comunica cu el, informatia nu imi este de nici un folos.Dar daca am incredere ca pot comunica cu ei, numele chiar nu imi este necesar.In momentul in care eu cer Universului o informatie, raspunsul vine la mine, nu numele rostit al ghidului imi genereaza informatia ci increderea ca eu primesc acea informatie.Numele ramane o cheie vibrationala, dar daca nu este dublata de increderea in comunicare, este inutila.
Deci nu cunosc numele ghizilor mei, dar simt, cunosc, cu ce entitati rezonez.Ce entitate as alege eu sa imi fie ghid? Si daca privesc apoi, citesc, ma informez, acea entitate, ce Arhetip reprezinta, ce calitati sunt continute sub acel nume? Este reprezentantul Puritatii Divine, al Iubirii altruiste, al Intelepciunii, al Curajului, inteleg care sunt vibratiile pe care doresc eu sa la aduc in viata mea, de fapt.Pot cere oricarei entitati vibrationale din acest Unives sa ma calauzeasca si o va face.Dincolo de cerere exista insa si aspectul-ce fac aici in planul terestru cu ceea ce am primit.

“Nu stiu sa comunic constient cu ei.”
Noi comunicam permanent, pentruca suntem fragmente din acelasi ansamblu, insa fie nu avem incredere in ceea ce primim, fie avem asteptari de la cum ar trebui sa se desfasoare comunicarea.
Ca sa pot constientiza un contact, eu ca fiinta pot sa intreprind ceva, o actiune terestra care sa fie manifestarea dorintei mele.Nu este suficient doar sa imi doresc sa comunic constient.Si nu pot sa amplific ceva intr-o zona in care nu exista nici o actiune ci doar resemnare.
Care sunt actiunile terestre care tin de mine? Pot sa pun o intrebare si sa fiu atenta si prezenta pentru a identifica raspunsul prin oamenii din jur, printr-o carte(imi gasesc raspunsul intr-un paragraf citit), prin vise. In multe situatii oferim noi raspunsuri la intrebarile puse de prieteni, cunoscuti, fara sa realizam ca in acel moment suntem in contact cu Sinele lor Superior sau ghizii lor, si aceste mesaje sunt detectabile prin absenta criticii, prin absenta limitarilor.Uneori simtim ca acel mesaj vine parca de dincolo de noi si spunem:”nu stiu de ce am simtit nevoia sa te sun astazi, nu stiu de ce am vrut sa iti spun asta, nu stiu de ce simt sa iti recomand aceasta carte sau curs,…etc.”Este dincolo de mintea mea constienta.Este un impuls, un imbold pe care il urmam, fara sa ezitam, fara sa ne intrebam in acele momente”de unde vine, care este scopul”, acelea sunt momentele in care ne-am lasat calauziti si am actionat, am adus acea energie prin noi in planul terestru.
Asteptarile creaza o mare bariera.Am vazut la alte persoane, am citit, imi inchipui, imi creionez, cum ar trebui sa decurga o comunicare.Si daca nu se intampla asa, decid ca nu am forma de comunicare, cand de fapt nu am incredere in autenticitatea mea.Ceea ce am vazut sau invatat, nu sunt singurele forme posibile,nu trebuie sa le consider cadre limitative, ele imi dau posibilitatea sa imi descopar propria forma de comunicare,

d)“Nu am initierile necesare, nu mi-am gasit Maestrul, nu am fost in locul sacru X.”

Cu alte cuvinte nu ma simt pregatit.
A avea incredere in mine nu poate fi generat de un factor extern.Factorul extern poate trezi sau amplifica pe moment aceasta incredere, dupa care ceea ce ramane este ceea ce eu fac cu mine zilnic.Rezistentele interioare, framantarile, autocunoasterea, cautarile, sunt proprii.
In alta ordine de idei, pot audia nenumarate conferinte, calatori in multe locuri sacre, pot primi informatia din multiple surse, daca nu utilizez acele informatii aici, in planul terestru, ele raman doar energii mental-emotionale, care vor astepta alta cale, prin alta fiinta sau prin mine in alta etapa a vietii, prin care sa se manifeste aici.Este important sa imi largesc campul de cunoastere, de perceptie, dar la fel de important este sa folosesc ceea ce am dobandit, pe aceasta planeta, in aceasta viata.
Uneori afirmam “inca nu ma simt pregatit”, exprimand o teama, si teama aceasta este creata de asteptarile noastre fata de noi.Ce inseamna, cum definim nivelul de pregatire? Cand ne-am nascut daruiam neconditionat, iubirea curgea liber prin noi.Pe masura ce apar asteptarile in viata noastra proiectate de cei din jur, insusite si amplificate de noi, apare si teama.
Sunt suficient de pregatit sa spun un cuvant bun cuiva, un zambet, sa dau  un sfat absolut dezinteresat, sa fac o rugaciune, sa admir o floare, un peisaj? Pe orice nivel vibrational ma situez, exista ceva care pot darui..Normal ca daca imi doresc sa daruiesc vibratii vindecatoare la o masa de indivizi, poate sa nu fie posbil.Aici intervine in ecuatie si realismul pentruca la celalat capat al scalei ne asteapta orgoliul spiritual sau falsele proiectii.Dar poate pot darui prin campul meu energetic vibratii vindecatoare unei plante, unui animal, unei singure fiinte.Exista uneori o selectie pe care o facem in manifestarile noastre, trecand cu vederea ceea ce daruim neconditionat in interactiunile zilnice,spunand sunt acte mici acestea de daruire,fixandu-ne atentia si amplificand in schimb asteptarile.

Fiintele iluminate care pasesc printre noi

6 comentarii
 In aceasta lume complicata in care traim, am intalnit zilele trecute un calugar ortodox de 85 de ani, considerat a avea har conform terminologiei utilizata de confratii sai.Si aceasta deoarece  facea vindecari prin rugaciune.
In terminologia mea, il consider o fiinta iluminata.Si aceasta deoarece traia, simplu, fara nici o urma de indoiala starea de unitate.Am inteles de la el ca putem aspira catre aceasta stare, putem sa ne gandim la ea, dar pasul final este sa ajungem sa o traim, aici, fizic, in acest plan.
Cuvintele lui sunt foarte simple, nu am regasit la el teorii complicate.Asa si afirma:"Creatia este mareata tocmai prin simplitatea, prin claritatea ei.De cate ori cauti cai complicate de a fi in Dumnezeu, tu de fapt te ratacesti in propria minte.La sfarsitul acestei vietii sufletul se innobileaza prin  clipele in care a iubit, a daruit si s-a bucurat ca era pe pamant."
L-am intrebat cum se produc vindecarile, ce se intampla cand cineva vine la el.
”Eu, omul nu ma gandesc ca as avea ceva de facut, eu ma deschid si las Sfantul Duh sa curga prin mine.Nu intreb niciodata omul de ce a venit la mine,ce problema are, ii simt doar sufletul cat de greu ii este, si apoi ma rog.Atat fac- ma rog impreuna cu el.Si ii spun ca este o mare bucurie atunci cand doi se strang in numele Lui ca atunci si El este cu noi.Pentru mine este o binecuvantare cand cineva imi deschide usa chiliei.Eu nu privesc omul intrand la mine ci pe Dumnezeu in om patrunzand in chilie.
La sfarsit simt cum omul este mai usor, mai senin.Eu nu trebuie sa stiu ce greutate purta el, Dumnezeu stie, imi pastrez doar sufletul deschis si ma rog din toata inima mea.Deci totul este rugaciunea noastra catre Dumnezeu, uneori ii tin mainile in ale mele, alteori le pun pe crestetul capului.Uneori simt ca este nevoie sa mai vina, alteori stiu ca lucrarea s-a facut. Si miracolul pentru mine nu il numesc vindecare, il numesc trezirea omului in Dumnezeu.”

L-am intrebat de ce intr-o multime agitata, tensionata, nervoasa imi era mai greu sa ma rog si mi-a raspuns :
Atat timp cat il privesti pe Dumnezeu ca fiind in afara ta, o sa si gasesti motive tot in afara ta.Cauza nu sunt cei din jur  ci cum il privesti tu pe Dumnezeu.Daca ai credinta nestramutata ca El este in tine, realizezi ca nimeni nu poate sta intre tine si Dumnezeu.Ca sa te rogi cobori in tine, inchizi ochii si in inima ta o sa gasesti linistea.Acolo te asteapta Dumnezeu.Mintea este prima care fie se deschide si prin gandurile tale ii lasa pe El sa se manifeste in tine, sau tot mintea este cea care te impiedica.Mintea tese labirinturi si uneori se pierde in propria ei tesatura.Daca lasi iubirea din inima ta sa iti scalde mintea, o sa vezi cum gandurile tale isi gasesc singure drumul catre Cer.”

L-am intrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca sa ajunga sa ia Lumina:
”Te lupti sa ajungi mai aproape de Dumnezeu cand ai o teama in tine, o neliniste,o indoiala in ceea ce priveste relatia ta cu Dumnezeu.Atunci intotdeauna gasesti ca mai ai ceva de facut, nu ai facut destul, mai exista inca  si acel ceva o sa iti aduca apropierea, si cauti si cauti neincetat.Dar daca te opresti din zbucium, din framantare, din cautare, iti dai voie sa il descoperi in tine.Poti trai o intreaga viata preocupat sa il cauti in afara ta, dar nu cauti unde trebuie.Lupta exterioara este un semn al luptei din sufletul acelor oameni,aspiratia lor, nazuinta lor, cautarea lor, si acela e modul in care o reflecta.”

L-am intrebat cum dupa ore petrecute in picioare, intr-o pozitie in care nu puteai nici sa te intorci, el nu dadea nici un semn de oboseala si nu numai aceasta, in jurul lui oamenii erau foarte linistiti, calmi.Raspandea o vibratie de pace in jur care linstea multimea.



 Oboseala vine din lupta fiintei cu viata.Cand te opui vietii, judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti, si este si normal pentruca mergi contra curentului.Iubirea, este curgerea vietii.Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva”.
 Si m-a intrebat:”ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai, in timp ce te rugai?Atunci te lasai purtata de curgerea vietii, nu opuneai rezistenta.Atunci te deschideai prin inima.Obosesti cand cauti cu mintea, inima nu te oboseste vreodata.Si mintea cauta neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate, dar in esenta mintea isi cauta linistea.
Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care epuizeaza.”



L-am intrebat cum poti sa iesi din aceasta zbatere, pendulare:
“Nu trebuie sa te zbati ca sa iesi, pentru ca te afunzi si mai rau.Si vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati, ca totul se intampla de la sine, intelegi ca viata curge lin, nu este o stradanie.Lupta are loc pana cand se coboara aceasta intelegere, aceasta pace. Nu fugi dupa Dumnezeu, stai linistit si lasa-l sa se exprime prin tine”.


L-am intrebat cum a ajuns el la aceasta stare de pace, in opinia mea de iluminare, si mi-a spus ca s-a rugat catre Dumnezeu sa il lumineze ca sa poata darui la cei din jur, dintr-o credinta ferma ca cererea sa este auzita si indeplinita, si apoi s-a lasat purtat de valurile vietii, s-a deschis si i-au venit rugaciunile pe care le simtea cu sufletul.Nu s-a indoit nici un moment si rugamintea sa la Dumnezeu era sa ii dea acest har de a darui atat timp cat traieste pe acest pamant. Acesta considera ca fiind cea mai mare binecuvantare, bogatia inimii.

I-am spus ca in opinia mea biserica s-a indepartat de creinciosi, a pierdut legatura,si intr-un fel a interupt legatura intre Cer si Pamant, in conditiile in care ei aveau puterea sa o consolideze.
“Biserica este o institutie alcatuita tot din oameni.Si omul s-a indepartat de aproapele sau.Si aceasta din teama.Teama de a nu se pierde invataturile, de a le pastra nealterate,din frica aceasta si-au concentrat atentia doar pe invatatura si au uitat de ce este mai important-cei carora li s-a adresat Christos prin invataturile sale.Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a iesit in lume.Dar si in Biserica sunt oameni si oameni.
Ce poti face tu ca om este sa studiezi Cuvantul Intemeietorului, sa il simti, sa citesti si sa alegi acele rugaciuni pe care le simti cu Sufletul, pentruca daca doar le rostesti fara suflet, ele sunt doar sunete goale.Prin rugaciune omul se inalta prin Cuvant care este fapta, prin gand si prin traire.Acestea trei trebuie sa mearga impreuna ca sa te inalte.Nu e datoria noastra sa ii judecam pe semenii nostri, asa scrie si in carti sa nu judecam, noi folosim piatra de temelie, invatatura si ne gasim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.”

Mi-a spus ca este foarte important sa ascult tacerea.
”Cauta tacerea, nu urmari sirul cuvintelor mele,asculta-l pe Dumnezeu in tacerea mea.”
Si de cate ori se oprea din vorbit, stateam cu ochii inchisi si auzeam, simteam sunetul unui falfait de aripi, si vedeam ca un glob imens de lumina deasupra capului lui.





Aceasta fiinta se adresa cu un respect deosebit pentru toti cei din jur, cu  veneratie, l-am intrebat ce simte el cand vorbeste cu un om:
Eu cand vorbesc cu un om, il privesc pe Sfantul Duh in el.Sa fii lipsit de respect la adresa unui om este ca si cum ai fi lipsit de respect in fata tronului lui Dumnezeu.Nu e suficient sa il vezi pe Dumnezeu intr-un inger sau in Fiul Sau, uita-te in jur si descopera-l aici.
Rosteste fiecare cuvant cu respect, rar, nu te grabi sa vorbesti.Cuvintele sunt alcatuite din Duhul Sfant, si cand vorbesti cu un om, vorbeste rar si cu respect, stiind ca in acel moment Duhul Sfat se manifesta prin tine in lume.Lasa ca fiecare cuvant sa vina din sufletul tau, simte-l inainte sa il rostesti, doar asa el va atinge sufletul celui caruia i te adresezi.Ceea ce spui tu daca este lipsit de lumina sufletului tau va trece intr-un cotlon al mintii, si mintea va uita, daca ceea ce rostesti vine din suflet, acel om va pastra in sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei sufletului lui.”



La plecare doream din suflet sa ii daruiesc ceva, nu stiam ce, ma framantam, si mi-a raspuns la intrebarea mea nespusa spunandu-mi sa fac asupra lui semnul crucii si sa il binecuvantez.Ma gandeam cum pot eu omul sa fac acest gest asupra lui aflat parca in aceasta lume dar neapartinand ei si  mi-a explicat:”cand faci ceva cu toata inima lasi puterea celesta a Sfantului Duh sa coboare prin tine, omul nu binecuvanteaza cu puterea omului ci cu cea a Duhului, si in fata Sa toti suntem egali.”




Fiintele iluminate pasesc printre noi, nestiuti, simpli, se simte doar adierea  lumilor celeste la trecerea lor prin viata noastra.