7.Lucrul in grupurile de spiritualitate.
.
a) “Maestrul ales nu rezona cu mine, nu am inteles conceptul, nu mi s-a raspuns la unele intrebari, nu mi s-a dat informatia completa, nu a avut ore de practica cu noi…etc.”
Cum a ales persoana respectiva sa deruleze un curs, conferinta, seminar, este responsabilitatea lui si si-a asumat-o in fata Universului.Ce am ales eu sa fac dupa terminarea cursului insa este responsabilitatea mea.Nimic nu ma impiedica pe mine sa practic, nu ma pot minti ca nu am practicat nimic din ceea ce mi s-a predat din cauza Maestrului,Pot sa gasesc un grup de colegi dornici sa lucram impreuna, sa citesc, sa ma informez, sau sa merg la alt curs pe aceeiasi tematica.Dar intreprind ceva,si imi recuperez energia vitala pe care am inghetat-o intr-o critica, intr-o judecata, ma eliberez dintr-un cadru de neputinta si imi permit sa ma deschid catre alt cadru.
b)”In timpul meditatiilor de grup, nu percep extrasenzorial, nu vad, nu aud…nu primesc mesaje.”
In esenta mentalul meu nu este satisfacut cu ceea ce am receptionat, si aceasta mai ales atunci cand dupa terminarea meditatiei se da feedback si toti colegii incep sa povesteasca ceea ce au vazut, auzit, simtit si eu nu stiu ce sa redau constient din acea calatorie.
Gradul de translatare al energiilor, de constientizare, este specific fiecarei persoane.Percep ca pe un dezavantaj ca nu pot reda constient sau nu? Am suficienta incredere in Esenta mea Divina, incat sa stiu ca energiile acelea au scaldat structurile mele, chiar daca la nivel mental sau emotional nu constientizez? Sau merg pe principiul ”am incredere in Divinitatea din mine, dar nu total ci numai atunci cand pot da feedback constient.”
Ceea ce se urmareste printr-o initiere, meditatie, calatorie astrala, este acordarea la niste spectre de frecventa, absorbtia lor in structuri si aducerea prin aceste structuri a acelor energii in planul fizic, pentru a fi manifestate.Pentru aceasta eu ma pregatesc sa fiu cu structurile deschise, lipsita de asteptari, de framantari de genul:”daca nu vad, aud, iarasi nimic, daca nu simt nimic?”
“Reusita”unui contact cu Universul nu este data numai de bogatia perceptiilor ci si de cum actionam aici in planul terestru.
Daca plec de la premiza ca nimic nu s-a intamplat ptrca nu am constientizat, ma inchid fata de ceea ce va urma, poate in intervalul de timp urmator voi fi expusa unor lectii de viata in care voi aduce prin mine tocmai acele vibratii.
c) “Colegi, prieteni, au participat sau participa la mai multe cursuri decat mine.”
Motivul care ma indeamna sa urmez o practica este intern, trebuie sa existe in mine dorinta, aspiratia de a evolua, si aceasta nu vine dintr-un sentiment de lipsa sau de neincredere, sau dorinta de a face ceva similar cu ceilalti, ci din convingerea ca eu aleg sa mi se reveleze ce este optim pentru viata mea.Nu participarea la o suita de prelegeri sau initieri imi reveleaza aceste aspecte, ci ceea ce eu lucrez, ceea ce eu practic.Exista oameni care nu au participat la nici un curs, conferinta,si au un nivel de luminozitate in structuri care sfinteste locul pe care pasesc.Acesti oameni au practica lor individuala, proprie, poate fi rugaciune, contemplare, meditatie, un aspect se regaseste in comun la acestia- vointa si perseverenta de a urma acea cale pe care ei si-au ales-o.
Exista in filmele westen subiectul ”goana cautatorilor de aur”, in care acolo unde o fiinta se ducea sa foreze, veneau si ceilalti dupa el, uneori fara sa se lase ghidati de intuitia lor, fara sa tina cont daca locul respectiv avea ceva sa le ofere si isi epuizau timpul(o resursa foarte pretioasa de altfel) si resursele vitale, financiare.
Nu pot participa la ceva deoarece toata lumea o face, sau deoarece o persoana imi spune ce rezultate a obtinut prin acea practica, sau confirma ca i-a fost de ajutor, ci in baza intuitiei mele care imi spune daca imi este necesar sau nu..Partea utila, ceea ce invat, este sa exersez discernamantul si increderea in intuitie.
d)Orgoliul spiritual:
- la adresa celor care nu sunt pe aceeiasi cale
Fiintele dedicate evolutiei constiente, sunt uneori neintelese de semenii lor.Asupra unora aceasta atitudine nu are nici un impact, asupra altora poate conduce catre extrema orgoliului spiritual:”sunt o persoana spiritualizata si din acest motiv sunt neinteleasa.”Si prin aceasta ma plasez undeva deasupra celor care nu au preocupari similare mie, fara a intelege ca daca acest aspect pe mine ma deranjeaza, nu gradul de evolutie al celor din jur este cauza, ci ceea ce se afla in mine.Si plasandu-ma undeva deasupra lor pot foarte usor trece cu vederea lectii importante de viata pe care mi le predau acesti semeni, ma inchid spre a primi mesajul lor si spre a constientiza importanta intalnirii, discutiei, conjuncturii care vine sa ma spirijine tocmai pe acesta cale spirituala
-la adresa colegilor de cale
Uneori in timpul unei intalniri de grup, un participant are o opinie diferita de cea a altora sau a grupului in ansamblu, si atunci este etichetat;”tu nu ai nivelul nostru de a percepe, nu esti suficient de evoluat, inca nu ai inteles…etc”
Este important ce receptionam, dar oare ce facem practic, in viata de zi cu zi cu ceea ce percepem? Cat anume din respect, acceptare,dreptul unei fiinte de a avea curajul sa se manifeste sincer, liber, il respectam? Aceste atribute le testam nu cu cei care sunt perfect de acord cu opinia noastra.
Cunoastem la nivel mental principiile;”noi toti suntem Intregul”, “cu ce masura judeci pe altul cu acea vei fi judecat”, si totusi cand vine vremea sa le aplicam uneori trecem testul, uneori nu.Am observat ca niciodata, dar absolut niciodata cand critic sau judec nu am o stare de bine, poate fi o usurare pe moment, dar undeva, Sufletul imi transmite mesajul:”te-ai opus curgerii Energiei Divine”, desi pot ignora mesajul mental, emotional nu pot ignora ca nu sunt in echilibru, nu ma simt linistita, impacata atunci cand fac aceasta.Si este mult mai usor sa pui o eticheta altei persoane decat in solitudine, tu cu tine sa recunosti:”am judecat o alta fiinta, am criticat-o pentruca nu i-am respectat opinia, calea, atitudinea,actiunile, si poate o voi cauta, sau o voi suna, si ii voi cere iertare”.Masura smereniei mele o pot evalua nu dupa cat de des ma asez in genunchi in fata Divinitatii exprimata printr-un obiect religios, ci dupa cat de usor imi este sa imi cer iertare de la Divinitatea exprimata prin acel om.
Si aici este un punct de evaluare personala foarte important:”Cat de usor imi este sa imi cer iertare?”, dar nu doar la nivel verbal, ci din inima.
e)Aderarea la un grup, comunitate:”sunt un Lucrator in Lumina, un Cautator al Luminii, un Luptator al Luminii.”
Experimentam 3 nivele de contiinta:
-individuala
-de grup
-a unitatii.
Atunci cand sunt in etapa de viata in care invat sa lucrez cu constiinta de grup, imi voi asuma o eticheta, este si normal sa ma identific cu grupul din care fac parte.Ader la un grup, sau mai multe, ma identific cu ele pentruca sunt la etapa de viata in care experimentez constiinta de grup.Pot ramane toata viata la aceasta experimentare, sau trec la constiinta unitatii, unde nu mai folosesc o eticheta spre a ma defini de tipul:copil indigo, lucrator in lumina, luptator pentru lumina, Maestru, etc.La nivel constiintei unitatii exista:”Eu Sunt” nu mai este nevoie de completarea:”Eu sunt lucrator in lumina”, acea este doar o fateta de experimentare.
Lucrul intr-un grup este un efort colectiv,mai multe fiinte isi impletesc energiile pentru atingerea unui obiectiv.Viteza de evolutie a grupului pe ansamblu are un impact asupra vitezei mele de evolutie.Uneori simt beneficiile intalnirilor de grup, a meditatiilor colective, imi doresc sa particip la acestea, simt ca grupul ma poate sprijini, alteori ma simt in afara lui si aleg calea individuala.
Dar si eu am niste responsabilitati fata de grup chiar si daca nu mai fac parte fizic din el, si anume sa nu ii subminez energia prin critica mea la adresa colegilor, indrumatorului de grup, a tehnicilor efectuate, sa nu creez tensiuni si conflicte intre membri.Oricand ma pot retrage onorabil.Este o forma de recunostinta fata de ajutorul pe care acel grup mi l-a dat pe calea mea de evolutie.Loialitatea se evalueaza nu atat prin asumarea unei etichete ci prin actiunile intreprinse fata de acel grup, prin ceea ce emit la adresa acelui grup:mental, emotional, verbal, actiuni.
Eu am puterea sa de a alege daca un grup face parte din realitatea mea, dar daca aleg sa nu faca parte din ea, nu execut atacuri la adresa acelui grup, pentruca iarasi in ceea ce priveste principiul:”noi toti suntem Unul”, am ramas la faza de intelegere a conceptului, nu si de aplicare a lui.
Uneori grupul te scoate in afara lui, nu te mai regasesti acolo, nu numai pentruca nu mai sunt obiective comune, ci datorita emisiilor mentale si emotionale la adresa lui Chiar fara ca membrii lui sa stie constient, energetica de ansamblu se apara, ca si un organism viu care tinde sa indeparteze o amenintare la adresa lui, si este posibil ca prin aceste critici eu sa pierd un ajutor, o oportunitate de evolutie si aceasta pentruca nu am stiut sa fac managementul emisiilor mele de judecata, de neacceptare, de critica.Si atunci mi se ofera o alta oportunitate de evolutie, dar tot ma voi intalni cu ceea ce am emis:fie voi fi eu acum in postura de a fi judecata, criticata de altii, fie voi gasi o alta comunitate unde voi alege daca emit in aceeiasi lungime de unda la adresa ei sau nu.
Intrebarea de baza:
De cate ori dupa ce nu am mai facut parte dintr-un grup de fiinte(si nu neaparat cu tema spirituala, poate fi profesional,social), sau chiar in perioada in care faceam parte din el, am criticat, judecat, acel grup, fiinte care faceau parte din el?
Si raspund la aceasta intrebare fara a ma interesa ce au facut ceilalti, ce “motive” rationale am avut, ce justificari gasesc la actul meu, ce ma intereseaza sa aflu este:am emis pe frecventa aceasta?Pentruca atunci cand constientizez ceva in mine pot schimba.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu