Namaste!

Va invit in spatiul sacru al Esentei noastre Divine



Intalnirea cu un copil indigo.Partea I


Copii schimbarii, copii care te indeamna sa iesi din monotonie, din cotidian, sa iei decizii neobisnuite din punctul de vedere al cadentei zilnice.
Au venit aducand cu ei valul transformarilor, obligandu-ne sa privim prin ochii sufletului, sa distingem iluzia, sa trecem dincolo de ea.
Nu poti ramane indiferent langa ei, ori ii iubesti cu toata fiinta, ori te temi.Bat la poarta sufletului celor pe care ii intalnesc, unii aleg sa se deschida in fata lor, altii nu, dar toti suntem adusi in fata unei optiuni.
Iti arata prin actiunile lor o infinitate de drumuri plasandu-te in pozitia in care trebuie sa faci alegerea.
In prima etapa auzim, intalnim sau citim despre acesti copii percepandu-I ca pe entitati distincte, separate de noi, cu experiente atipice.
In a doua etapa intelegem ca prezenta lor fie fizica, fie prin ceea ce auzim despre ei, se datoreaza unei rezonante existente in noi, a venit timpul sa retrezim copilul schimbarii din noi.
Ajutorul pe care ni-l ofera acesti copii este ca pun intr-o lumina foarte puternica experientele lor, trairile lor, suferintele lor,darurile lor si ne ajuta sa le identificam in noi. Ce pot invata, adapta la viata mea personala? Care este spirjinul oferit mie prin acest mesaj?
Daca simtiti ca experientele descrise de ei trezesc o rezonanta in sufletul vostru, cautati acele zone din trecut, din copilarie, in care exista dureri ascunse, sau idealurile, aspiratiile pe care societatea v-a indemnat sa le uitati, sa le sacrificati pentru a va adapta unui model prestabilit.Cu ceea ce ei se confrunta acum:uimire, curiozitatea adultilor,neintelegere, teama celor din jur, neincredere, devalorizare, descoperirea darurilor lor,este posibil ca unii dintre noi sa se fi confruntat in copilarie sau adolescenta, iar ei ne indeamna sa ne vindecam trecutul si sa ne permitem sa fim liberi, eliberandu-ne de prejudecati, de firele pe care societatea le tese in jurul nostru.

L-am cunoscut pe adolescent intr-o perioada din viata lui in care experimentase fateta dureroasa de a fi deosebit fata de ceilalti.Considerat un caz sever de ADHD fusese recomandata medicatia intensiva pe care refuzase sa o ia, aruncand-o pe fereastra zilnic.
Dupa un lung drum pe la diversi psihologi, psihiatri, care au incercat toate metodele de a il convinge ca este spre binele lui, a propus el o varianta de a fi lasat sa evolueze acordandui-se libertatea de a isi alege singur activitatile care sa il puna in valoare.Parintii au acceptat fiind siguri de esecul lui, nefiind perseverent pe nici o activitate, si sperand ca vor putea dupa acea implementa calea lor.
Si el a reusit.
A inceput prin a practica trei sporturi simultan dar nu la un nivel mediu, ci acela de a stapani disciplina respectiva. Atunci cand I s-a acordat libertatea de a evolua, si-a ales modelul optim pentru el, dovedind pentru prima data perseverenta, concentrare.


-La tine cheia succesului consta in a incepe mai multe activitati simultan?
Observi ca nu sunt diferite ca arie generala, 3 tipuri diferite de sport, dar atunci cand le invat atentia mea, preocuparea mea este sportul.Imi directionez energia pe un domeniu pana cand ating un nivel care ma satisface.Am propriile mele criterii de performanta.De abia cand am atins acel nivel ma pot gandi si la altceva.In acea perioada practic intens activitati sportive, citesc despre sportivi de performanta, intreaga mea existenta graviteaza in jurul acelui subiect.Pentru mine nimic altceva nu imi trezeste interesul in aceeiasi masura.Atunci cand am inceput ceva, aprofundez, nu abordez o tema superficial.
-Cum faci alegerea a ceea ce urmeaza sa studiezi?
Intuitiv.Ma gandesc intens inainte, imi pun sincer, aceasta intrebare:ce mi-as dori sa fac? Si vine in minte o avalansa de idei, de proiecte, din care eu le simt pe cele pe care realmente mi le doresc.Nu plec niciodata de la premiza: ”mi-as dori sa incerc sa vad cum este…”,ci: ”imi doresc sa mi se arate acea activitate in care sa obtin performanta, care sa ma implineasca total, complet”, si din toata acea avalansa de idei mi se contureaza clar proiectele pe care le voi incepe.Numarul nu conteaza, ceea ce mi se arata imi este clar ca pot duce la capat.

-Multa vointa si hotarare.Ti sa intamplat sa incerci ceva si sa te plictisesti, sa renunti usor, sa treci de la o activitate la alta?
Da, la inceput cand nu stiam cum sa caut, cand nu ma cunosteam pe mine insumi. Incercam si renuntam. Aceasta deoarece nu plecam de la premiza ca voi reusi, nu aveam suficienta incredere in mine.Cei din jur aveau o influenta foarte mare, eram considerat un esec, nu mi se dadea o sansa sa incerc, eram tratat cu asprime, mi  se spunea:”de ce sa mai incerci cand tot vei renunta mai devreme sau mai tarziu”.Ii simteam ca nu au incredere in mine si asta ma clatina si mai tare.

-Si cum ai facut trecerea de la neincredere la aceasta ferma convingere in tine?
Eu ma simteam diferit de cei din jur intr-un fel pe care nu mi-l puteam defini si mi se tot repeta de catre parinti, profesori, doctori ca sunt diferit cu semnificatia ca sunt bolnav.Varianta pe care eu nu o simteam ca fiind adevarata, nu simteam ca a fi diferit inseamna ceva negativ.Si intr-o seara cand stateam in camera mea foarte trist pentruca nu ma simteam acceptat ci tolerat, am luat o foaie de hartie si am scris o intrebare fara sa astept un raspuns:”Ce inseamna sa fii diferit?”
Si foaia mi s-a umplut de cuvinte, scriam fara sa am timp sa gandesc.

-Ca un fel de scris automat?
Da, dar ma simteam foarte liber, un fel de scris sa nu ii spunem automat, simt o limitare in cuvantul acesta, ci liber, de la sine.

-Si care idea centrala a mesajului?
Ca in tot ceea ce fac sa ma simt liber, nu am venit aici sa traiesc ca intr-o inchisoare a gandurilor si emotiilor mele negative, si a celor din jur.Am inteles ca oamenii se ingradesc singuri, isi construiesc propriile lor vehicule blindate si atunci cand vad pe cineva care umbla liber printre aceste armuri, se tem ingrozitor, ca intr-un fel, cumva ei nu ar mai avea nevoie de tot ceea ce au construit in jurul lor, se tem pentru propriile lor constructii, si atunci primul impuls este sa il determine pe cel care era liber de orice constrangere, sa isi construiasca si el o structura asemanatoare.Daca va fi la fel ca ei, nu mai exista nici un pericol.

-Un mesaj plin de intelepciune.Ai avut vreo imagine sau constientizare a energiei care ti-l transmitea?
O energie violet intens, a aparut ca o fiinta splendida.Mi-a venit in minte sa ii spun Gloria Divina.La acel moment am crezut ca este ingerul pazitor, apoi in timp am aflat ca de fapt sunt chiar eu dar pe alt nivel, mult mai amplu deca cel terestru.



-Si inteleg ca la acel moment mesajul a fost cel care ti-a retrezit increderea in tine?
Mai mult decat atat.Dupa acel mesaj eu am inceput sa nu ma mai tem de respingere, de faptul ca sunt diferit, am inceput sa ma accept, si apoi au inceput sa se petreaca niste lucruri in jurul meu.

-Ca de exemplu?
Noaptea, inainte sa dorm, vedeam in mintea mea o tesatura de lumina, linii de lumina violet intens,profund, stralucitor.Am trecut de la stadiul de a le privi, la stadiul de a face parte din acea tesatura.

-Cum ai facut aceasta?
Mi-am dorit ardent, intens sa o cunosc, sa aflu ce este acolo, o simteam ca fiind vie, calda, emanand iubire si protectie, nu mi-a fost teama nici un moment.In acea tesatura eu ma simteam ca acasa, ma simteam eu insami, eliberat de orice constrangeri, etichete.Si am inceput sa simt cum patrund in lumina vie, patrundeam printre acele fire de lumina.Apoi mi-am dorit pur si simplu sa stau acolo, fara sa fac ceva special.Si apoi am inceput sa aud voci.

-Stii ca aceasta nu este cea mai fericita exprimare.Unii oameni pe baza ei sunt subiectul unor cercetari medicale.
Stiu foarte bine.Si eu am fost intens chestionat pe tema vocilor pentruca la inceput eram atat de entuziasmat incat spuneam la toata lumea si toti intrau in panica cand auzeau.Bineinteles ca eu nu intelegeam de ce.Am fost intrebat exact ce imi spun vocile, daca am trecut recent printr-o perioada de stres, sau am avut o trauma.Iar eu ma simteam mult mai fericit si relaxat decat inainte.Vazand insa ca aceasta ii sperie parca si mai rau pe cei din jur, am evitat ulterior sa ma mai deschid, le-am spus ca vocile au disparut.Acum discut despre acest subiect numai atunci cand simt ca nu il sperii pe interlocutorul meu, cand il simt deschis.

-Si ce iti spuneau vocile?
Imi spuneau ca suntem mai multi, ca noi comunicam intre noi, ca suntem denumiti copii indigo, imi explicau cum sa imi dezvolt simturile ca cei din jur sa nu se mai teama de mine.

-Sa dezvoltam acest subiect.De ce se temeau de tine cei din jur? Ce te face sa crezi asta?
Pentruca ieseam din obisnuit, nu se aplicau la mine metodele clasice pe care cei din jur le cunosteau.Refuzam orice abordare terpeutica, pentruca ma tratau intotdeauna ori cu indiferenta-eram inca un caz pentru ei, ori cu mila.Nu tehnica in sine imi displacea ci relatia interumana.Exista o forma de devalorizare acolo.
La ore priveam pe fereastra, sau desenam, nu eram in general atent, ma miscam in banca, distrageam atentia colegilor.Iar profesorilor le intrerupeam monologul pe care ei il recitau in fata clasei.

-Si de ce crezi ca se intampla aceasta?
Ma plictiseam ingrozitor, mintea mea era intr-o parte, corpul in alta, functionam ca doua unitati separate.

-Nu te interesau materiile predate?
Ba da, eu sunt foarte curios, vreau sa aflu, sa invat.Ceea ce ma plictisea era felul in care erau predate.Din ceva foarte interesant, oamenii reuseau sa scoata ceva anost, rece, abstract, lucruri care parca nu aveau legatura cu viata reala.Un profesor mi-a spus odata:”tu ca elev trebuie sa asculti, sa intelegi informatia si sa o retii.Faci prea multe corelatii, cauti prea multe legaturi si dai interpretari care mai mult te incurca decat sa te ajute in procesul de memorare.”
Iar eu ma intrebam de ce trebuie sa retin daca nu privesc imaginea de ansamblu, daca nu vad legaturile cu viata la momentul prezent.Pe mine tocmai acele corelatii ma ajutau sa retin.Mi se  parea un proces mecanic, automat.Si in plus era o ascultare pasiva, nu interactionai cu cel care expunea, rolul tau era numai sa asculti si sa raspunzi cand esti intrebat, nu sa pui intrebari.Aceasta deranja.

-Cum te-au ajutat ceilalti copii indigo?
Mi-au explicat ca uneori adultii se tem de necunoscut, se tem de a nu fi pusi intr-o situatie in care orgoliul lor sa aiba de suferit, se tem ca autoritatea sa nu le fie amenintata.Si cel mai bine ar fi sa imi scriu intrebarile pe hartie si sa i le dau profesorului la sfarsitul orei.La urmatoarea ora el se documenta, avea timp de reflectie si venea pregatit.Aceasta a imbunatatit mult relatia cu ei, demonstrandu-le ca sunt interesat de subiectele predate.

-Cum definesti tu culoarea indigo, si cum o simti?
Indigo este  pentru mine o culoare vie, intensa, frematatoare, o simt ca fiind libertatea absoluta de a explora, de a descoperi o infinitate de posibilitati.In acea libertate pe care o traiesti exista un sentiment de uimire si de recunostinta fata de maretia a ceea ce ne inconjoara.O simt ca fiind actiune dar un gen de actiuni intreprinse nu numai spre folosul propriu,ci  pentru ca toti din jur sa beneficieze de ceea ce eu descopar.






0 comentarii:

Trimiteți un comentariu